Lunile care au urmat au fost fabuloase. În sufletul meu ştiam de ce se întorsese fiecare dintre spiritele din spatele micuţilor şi îi comunicasem şi lui Marcel. Iar în secret îmi doream să nu plece niciunul.
La final, ne-am convins şi că sunt fete toate (că, după ce lăboanţe aveau, nu ne-a venit a crede), aşa că Pi, Teo, Piti, Zo şi Gri au rămas cu noi, în mijlocul familiei în care s-au născut şi în care şi-au dorit să trăiască. Sunt atâtea de spus despre fiecare! Despre cât de diferite sunt! Despre cum Pi nu poate mieuna şi am uitat-o pe terasă de câteva ori. Despre cum Teo îl masează minute în şir pe Marcel. Despre cum Piti vine şi se aşază în fiecare zi, de mai multe ori, în braţele noastre. Despre cum Zo stă cu mine încontinuu (colţul drept al canapelei este al ei). Despre cum Peticel s-a întors prin Gri.
Sunt multe de povestit şi le voi povesti în noua carte pe care o scriu. Deocamdată însă vreau doar să adaug cât de onorată şi recunoscătoare m-am simţit că am putut trăi alături de o întreagă familie pisicească.
0 comments:
Trimiteți un comentariu