Între timp, am realizat - cu toate că nu eram pregătiţi – că anterior plecării noastre în această călătorie cu ei, Kara se pregătea să devină mămică. A fost haios şi tare duios traiul cu Kara în această perioadă. Cât a fost de mică (fizic şi ca vârstă pământeană), nu a renunţat la căţăratul în copaci, plimbatul în zăpadă mare sau pe ger.
Apoi, a venit ziua, mai exact noaptea, în care urma să nască. Era exact data pe care o prezisesem pentru întoarcerea lui Peticel (simţeam că urma să revină lângă noi), cu fix o lună mai devreme. Kara se plimba de colo-colo, noi aveam emoţii, puseserăm prosoape în toată casa, iar Linu se ascunsese în chiuvetă.
Travaliul a fost lung şi emoţionant. La 7, când ne-am pus să dormim, erau 3 minuni negre lângă Kara şi 1 gri.
Când somnul era mai dulce, m-am trezit cu Linu mieunând frenetic. Este un comportament deosebit pentru el, aşa că nu aveam cum să nu ne trezim, mai ales că ne-a condus spre sufragerie.
Un al doilea micuţ gri sugea liniştit, cu o apariţie demnă de-un Magician. Cu toţii păreau foarte fericiţi şi mulţumiţi. Ne-am pus şi noi la somn, tot liniştiţi. Iar Linu îşi îndeplinise misiunea.
0 comments:
Trimiteți un comentariu