Linu & Kara

by octombrie 20, 2024 0 comments

Au urmat luni frumoase, plimbări prin parc şi prin locuri noi, iar ea a reuşit să îl facă pe taică-so uman să uite de durerea prin care trecuse. Păream familia desprinsă dintr-o poveste cu final fericit.

...până când, la final de 2022, am plecat cu toţii în Hunedoara, după ziua mea, într-o călătorie de ziua mea. Găsiserăm o cabană în pădure ce-i primea şi pe ei şi-l luaserăm şi pe tata.

Nebunia s-a petrecut lângă biserica veche din Strei, când, speriat şi întărâtat deopotrivă de-un câine, Linu mi s-a smucit din braţe. Niciodată nu făcuse asta, niciodată nu m-am gândit că ar face asta, aşa că eu nu am făcut nimic. Am rămas doar şi am privit (mi se mai întâmplă, în situaţii care mă şochează).

Kara a rămas şi ea liberă de tot când Marcel a fugit după Linache, ce a luat-o la sănătoasa. A venit fără el. Ştiam însă că îl vom găsi, era un scenariu prea prost ca să se sfârşească aşa. Simţeam că nu-i finalul. Tata a început şi el căutarea. Am încercat să vorbim cu oameni pe care i-am întâlnit în împrejurimi, ştiam că nu am fi plecat de acolo până nu îl vom fi găsit.

La un moment dat, ne-am despărţit; am ajuns la maşină, să văd ce face Kara. Când m-am întors, l-am văzut pe tata venind cu Marcel. Iar Marcel ducea în mână rucsacul lui Linu, care părea plin.

Tata ne-a spus că trecuserăm de mai multe ori pe lângă locul în care îl găsise, cu lesa înfăşurată de-o tufă, speriat de lătrăturile câinilor ce nu erau foarte departe de el. S-a lăsat cu zgârieturi până la sânge, căci tata a vrut să îl ducă în braţe până la Marcel, care ştia că-i cu rucsacul lui Linu în spate, iar Linu, la ce sperietură trăsese, a fost mai agresiv decât în toată viaţa lui. La mijloc a picat şi Marcel, care a avut şi el nevoie de oblojiri.

Mi-a venit inima la loc atunci când mi-am putut strânge puiul din nou la piept! Au urmat 6 luni grele, în care uneori nu dorea să iasă deloc afară, alteori se urnea din rucsac, însă nu făcea niciun pas, tresărind la fiecare lătrat de câine. Am avut răbdare şi l-am înfofolit cu dragoste.

Linu & Kara & magarusii

Petra

Comunicator cu animalele

Fiecare suflet ce ne este aproape ne face să descoperim ceva uitat din noi. Ne poate proteja, ne poate atenţiona, ne poate pur şi simplu iubi. Şi pentru că iubirea este cea mai mare forţă, să simţim şi noi iubire pentru acest suflet este, aşa văd, scopul suprem al întâlnirii noastre.

0 comments:

Trimiteți un comentariu